Gandurile unui "copil"...

Stare nasoala....weekend-ul asta a fost aiurea...nimic nu am facut.Vreau sa imi cer scuze fetelor care s-au tinul de mine sa iesim, da' nu am avut cheful necesar.Strumful vesel si gata sa ii scoata pe ceilalti din stari aiurea a disparut.Nimic nu m-a mai facut sa imi scumb starea, desi ar trebui sa fiu super incantata ca se apropie miss-ul si o sa fie super tare, eu sunt oarecum plictisita si sad.As da orice sa schimb starea....sa schimb ceva la mine, da' din pakte nu pot sa fac nimic,nici makr o culoare schimbata nu ma mai ajuta ca in final observ ca tot eu sunt, tot aceeasi parere o au oamenii, nimic nu s-a schimbat.Stateam azi si ma gandeam ca mi-as dori sa pot sa timpul inapoi si a urmat intrebarea:dak as putea sa dau timpul inapoi,unde l-as opri? Da' imediat si raspunsul, dat de aceeasi minte copilareasca,un raspuns infantil: la copilarie.Dupa o reanalizare a situatie am decis ca as putea sa opresc timpul si in cls a11a,s-au intamplat si bune si rele,desi inceputul a fost greu ce a urmat a sters park tot ce a fost aiurea la inceput.As vrea sa fiu iar copil nebun care isi speria bunica de cate ori fugea de acasa si nu o adolescenta cu mult prea multe complexe si intrebari.Asa cum un copil plange cand pateste ceva,asa si adolescenta sufera cand ceva se intampla si e inevitabil(asa cum e bacul :))
In momentul de fatza ajung la concluzia ca nici eu nu stiu ce sunt...oscilez intre 2 perioade si sincer nu stiu spre care sa ma indrept.Uneori as vrea sa nu stiu nimic....sa nu fac nimic...da' pana atunci voi continua sa scot oamenii din impas(stiu ele cine...) si sa imi vad de bacul meu :((((.....

Aceeasi intrebare...

Cum fac, cum nu fac ma invart in jurul aceleiasi intrebare:DE CE? oare eu sunt de vina? sau mai bine zis nu stiu cum sa pun problema?
Mi-a ajuns sa stau sa ma enervez de fiecare data cand sunt dezamagita,m-am saturat de atata"ploaie".Dc sa ma enervez doar eu, poate ca e cazul ca si u sa stai sa te gandesti inainte de a zice ceva...sa te gandesti ca uneori unele chestii dor mai mult decat crezi, chiar si glumele,micile sicane pana la urma dor dak sunt in mod repetat.Oare de asa putina incredere dau dovada?Oare eu sunt mereu vinovata??
E posibil...nu zic nu...ca stiu ca pot sa ajung la un punct cand stresez oamenii la culme,dar si eu la randul meu am o limita si nusj cand mai pot sa tin in mine anumite chestii si cand o sa mi se puna pata si o sa depasesc limita aia nush cum o sa reactionez..De ce trebuie sa ne gandim mereu la anumite chestii cand e altcineva la mijloc?
Cum facem, cum nu la intrebarea:de ce? ajungem...dar asta e...poate ca pana la urma o sa descoperim durerosul sau din contra adevarul salvator....

O seara de pomina...

O seara de pomina cu gasca...in sfarsit am realizat ca lucrurile frumoase se intampla atunci cand nu planuiesti si in seara asta teoria a fost confirmata...Buna pizza pana si "fine cut" a meritat cam greu a intrat dar a meritat...energia de dupa s-a transformat intr-o durere cumplita de cap,da' ce mai conteaza in final...ne-am distrat...am barfit si nu in ultimul rand am fost "scorpii".
Trebuie sa o facem mai des ca sa nu ne iesim din mana...dupa stresul din timpul sapt o seara relaxanta nu strica..maine seara o luam iar de la capat, da' schimbam locatia, locatia noua: LA Gabi..unde distrugatorii de tristete si rutina isi intra serios in rol. Va IUBESC FETELOR..ma bucur nespus ca ne-am inchegat atat de bine...in sf am realizat ca e bine sa dau din energia mea si pt prima data ma bucur ca "paiatza" din mine a reusit sa faca ceva bun....Sry Fratellino pt ca am atentat la unul din bunirile tale si ar trebui sa fii fericit ca tie nu am reusit sa iti stric bricheta....:)))