Brusc simt un mare gol...ca si cum intamplarile trec pe langa mine fara sa ma mai afecteze...dar totusi sunt unele care care parca trec prin mine si lasa rani adanci....chiar si cicatricea aceea parca doare..Unele sunt facute sa se deschida iar,altele vor sa se inchida pt totdeauna dar e ca si cum eu nu as tine cu ele..ca si cum eu incerc sa le tin deschise...Iubesc...visez...cred...sper...zambesc dak as putea sa le aduk pe toate la un loc ar fi bine...dar nu se poate...sunt un copil ce vrea sa creasca dar ceva il tine in loc...poate nu am destula incredere sa in oamenii mari si tocmai acest lucru ma impiedica sa cresc...vm vedea..dar golul tot gol ramane....copilul tot copil...
