Sfarsitul unei relatii frumoase intre Foxu si "companiera" lui de viata.

In seara asta am aflat o poveste super interesanta.In general nu-mi place sa insist asupra incheierii unei relatii dar de data asta e cazul.
Personajele principale sunt un amic de al meu si "companiera"lui.Aceasta "persoana" juca un rol important in viata lu' Foxu,a fost alaturi de el si la bine si la rau in ultimii 3 ani. Ca orice relatie ajunge la un punct mort, faci tot posibilul sa mearga dar pana la urma isi da duhul. Dupa 3 ani petrecuti impreuna,impreuna mereu, unde era unul era si celalt, am ajuns si la sfarsit.Daca nu mai merge,nu mai merge. Totul a luat sfarsit ieri pe undeva pe la iesirea din oras.
O sa va intrebati ce cautau acolo? Raspunsul e simplu: nu puteau sa stea unul fara celalalt.Aceasta "persoana" i-a fost si sfetnic si masa si casa, absolut tot, era singura pe care se putea baza cand avea probleme.
Ieri a fost insa relatia a tins apogeul,la iesirea din orash pe langa Iscip.A avut un sfarsit eroic dupa ce a depasit un Peugeot avand acceleratia calcata in blana.Pana la urma au ajuns la destinatie cu greu, mai har,mai mar..dar a fost bine. La intoarcere nu a mai fost asa. Incepea sa dea semne ca nu se mai poate. Au reusit sa ajunga pe la Dobrosloveni, impreuna cu 5 oameni, iar de acolo nu s-a mai putut.Pur si simplu nu a vrut sa se mai miste..oare ce sa aiba?
Dupa lungi observatii isi da el seama ca pistonul l-a lasat. Dezamagire mare:((! Nu ii venea sa creada ca dupa 3 ani sa il lase balta cand avea mai multa nevoie de ea. Bineinteles ca a fost nevoit sa isi sune un prieten sa vina sa ii remorcheze. Remorcat asa ajung ei 2 acasa, o baga in curte si cu ochii tristi Foxu isi privea "companiera" cum se stinge de tot,nu putea sa mai faca nimic, totul era in van. Treaba era ireparabila momentan. Stia ca in seara aceea nu mai putea sa faca nimic si nevoit suna un prieten in speranta ca acesta il poate ajuta.Si spre surprinderea lui acel prieten chiar l-a asigurat ca il ajuta si ca dovada azi a venit si un adus piston de care avea nevoie.
Desi relatia s-a terminat am vaga presimtire ca maine o sa se mai poata faca ceva si Foxu o sa fie din nou fericit. Pur si simplu nu se poate dezlipi de langa ea...mereu impreuna la bine si la rau.
Foxule suntem alaturi de tine!


Ps.: In caz ca nu v-ati dat seama e vorba de DACIOARA lui draga si scumpa care mai mult sau mai putin intamplator ne place si noua.Viata lunga in continuare draga DACIOARA!

Amintiri cu 12 A-ul....

cine mai are poze cu noi sa le publice...sa ne amintim impreuna ce a insemnat si inseamna pt noi 12 A-ul..

Va mai amintiti de majoratele noastre?Ce ne mai distram si asteptam cu nerabdare sa vina urmatorul.Am trecut din majorat in majorat,mereu aceeasi gasca de nebuni.

Cea mai tare experienta impreuna a fost de departe excursia de la Busteni.Dupa ce ne-am rugat de dirigu' 4 ani de zile, ca doar ne-a promis intr-un final a cedat si am plecat.Ne-am intors cu o serie de amintiri placute.Asa cum se vede si in poze a fost pt prima data cand ne-am mobilizat si am fost aproape toti.

Imi amintesc cu drag de jocurile noastre din clasa.Wrestlingul baietiilor si cazaturile magnifice ale lu' Alex sunt de neuitat.Sa nu uitam "lapte gros" si pantalonii rupti ai lu Ovy.Trecand peste asta ajungem la tablele lu' Alin si asa zisul campionat de table al baietiilor, da' sa nu trecem cu vedete momentele in care Alin venea cu laptopul si impreuna cu Andrei si Razy juca Fifa(dak nu ma insel).

Cum as putea sa uit "betiile" pe care le-am tras cu baietii?!

Inconfundabila expresie a lui Alex :"pai cuum?" sau a lu' Ovy:" Nu te mai suport ma!Nu te mai suport!" ,sa nu-l uitam pe Razy cu :"69" si "SEX!" sau rasul meu contagios si galagios(pe multi ii enerva) si cum zicea si Yacobe cand puneam la cale demisia "sefei" sau intram in discutii filosofice cu dirigul sunt amintiri pe care nu le vom uita niciodata.E adevarat ca am reusit sa o aducem la disperare pe profa de mate dar si dansa ne ameninta ca ne da 3 dak nu avem tema facuta.Saraca profa de info! Erau cele mai bune teze la dansa, zburau hartiile pe sus in timpul tezei sau:"Dna profesoara aici e bine?" sau "pana aici e bine?".

Va mai amintiti ziua petrecuta cu profu' de sport la Pitesti? Cand eram morti de foame si nu ne-am lasat pana nu a oprit soferul ala la MC.Sau cand am dat drumul la manele in anfiteatrul alora si cand il mituiati pe Ovy ca ii dati nusj cati bani dak se duce sa vb la microfon.

Offff ce amintiri!Trebuie sa ne mai intalnim sa ne amintim tot ce am trait impreuna.Vor trece anii dar amintirile vor ramane,cei peste care o sa dau in Bucuresti nu o sa scape de mine chestie valabila pt Gabelul si nu in ultimul rand Bryly( ca doar suntem colegi din clasa 1 si nici acum soarta nu a vrut s ne desparta).

A venit si 15 septembrie..In anii trecuti ziua aceasta reprezenta inceuputul liceului,scolii pt mine..dar acum reprezinta doar o zi ploioasa si friguroasa de toamna.
Ma trezesc dimineatza asa cum aveam in plan sa ma duc sa fac act de prezenta la liceu, sa nu zica lumea ca am uitat-o.Ma ridic din pat,ma duc la geam si ghinion: afara era foarte frig!Imi era asa de greu sa ma duc sa ma imbrac,trebuia sa stau sa rascolesc tot sifonierul pt ca in prim plan au ramas tot hainele de vara.Si ce credeti?!Imi suna telefonul, la telefon era Ovy(un coleg) care vroia sa ma intrebe dak vin la lic,iar eu foar convinsa ii spun ca nu ca imi e prea greu sa ma imbrac.Dupa ce l-am dezamagit pe Ovy a venit randul lui Gabel. Credeam ca doarme ink si ma asteptam sa o trezesc dar spre uimirea mea era treaza si foarte in forma:D. Brusc am adormit la loc si surprinzator am visat foarte frumos.
Asa s-a desfasurat pana in prezent ziua mea de 15 septembrie...Sa vedem ce avem pregatit pt diseara.

In plin proces de "umanizare"...

Titlul nu reprezinta prea bine ce vreau sa spun, da' e dat asa din motive de siguranta personala.Dupa lungi discutii, impreuna cu Gabelul meu am hotarat sa schimbam aerul,oamenii si nu in ultimul rand orasul. Se necesita o astfel de schimbare,aveam nevoie,aman2 de timp de gandire, de pus gandurile la punct, fiecare in felul ei.Asa am ajuns aici....in apartamentul de relaxare de la Deveselu.
Am ras...am glumit...am facut misto...l-am cunoscut pe "vecinu" care are apartamentul fata in fata cu al meu si nu in ultimul rand am suferit dupa tigari.Inceputul a fost unul destul de promitator in speranta ca poate o sa gasesc aici.Din pakte am avut ghinion,singurul magazin(un magazin intr-o rulota) nu tine tigari.Dezamagire! Ghinion! Acum ce sa fac...stau si sufar cu gandul la tigari dar destul de impacata ca am reusit sa aduc o persoana la rangul de "om". Dupa ce am dormit ca un catel sub soare am prins o energie de nush ce sa fac cu ea si asa ajung sa scriu pe blog.Din moment ce nu am murit din cauza mangarii gatite de Gabs e cazul sa va spun ca nu e asa rau cum banuia, a fost kiar buna. Trebuia sa mananc din moment ce numai la asta mi-a stat gandul neavand tigari.
Or sa zica vecinii ca suntem nebune,nesatoase,da' cine in afara de noi 2 ,putea sa stea la ora 12 la lumina lunii sa discute probleme de interes "global".Sunt sigura ca toata discutia noastra a fost auzita de vecina care statea la geam,nereusind sa doarma din cauza rasului meu galagios si filosofiile de viata ale lu' Gabs. Dar asta e...o sa venim si alta data.Poate o sa fim mai multi si asa o sa aiba vecinii si mai multe motive sa faca scandal.
Sambata cred ca ne intoarcem la loc..o sa o luam de la cap.
Aaaaa...am uitat sa adaugat ca ne-am luptat vitejeste cu tantarii care nu ne-au lasat in pace toata noaptea,pesemne eram pe teritoriul lor.Am reusit cu Baygon sa ii exterminam de la un capat la altul.
Ajungem acasa alti oameni care vor neaparat sa plece la Bucuresti...niste oameni satuli de orasul in care stau si plini de un optimism(deocamdata doar eu,Gabs mai are ceva de lucru).

2 in 1...

A trecut ceva de cand nu am mai scris ceva pe blog, poate nu am avut starea necesara sau poate nu am avut chef.S-au intamplat multe lucruri dar nu cred ca asta e important, important e ca peste aprox 3 sapt plec la Bucuresti. Imi dorec atat de mult sa plec, sa evadez din orasul asta, sa schimb aerul dar mai ales sa schimb rutina asta.Noi orizonturi apar, persoane noi, oras nou poate si o noua EU o sa descoper acolo. Stau si ma gandesc cum o sa fie...imi fac o mie de planuri..oare se va schimba ceva? Sunt sigura da...eu nu o sa mai fiu eu...o sa vad lucrurile din alt punct de vedere...poate o sa descoper lucruri noi de care nici nu banuiam(sau poate aveam o ideea dar nu vroiam sa cred). O sa ma plimb pe strazile aglomerate, in orasul in care nimeni nu doarme.Nu o sa dorm nici eu, o sa stau cu un ochi deschis.
S-a terminat si vara...visele mi le-am pierdut la mare,le-am lasat acolo.Am plecat plina de speranta..plina de optimist si energie, poate o sa imi foloseasca toate acestea in viitor.Mi-am incarcat memoria in 4 zile cu amintiri kt pentru o viata.
Mai vreau la mare...mai vreau sa stau tolanita la soare si sa nu am nicio grija..mai vreau sa ma trezesti dimineatza...pur si simplu vreau sa dau timpul inapoi.Din pakte nu am aceasta putere si raman cu amintirile in speranta ca poate aceea vreme va reveni.

Timpul a trecut...

A trecut timpul....2 luni mai precis si incepe sa isi puna amprenta pe mine, pe sufletul meu..nu intotdeauna telefonul sau mailul ajuta..Uneori ai nevoie de aceea persoana..un cuvant de bine e bun in orice moment,simpla prezenta te ajuta sa te linistesti..eu se pare ca nu am parte nici de una nici de alta...Oare cat trebuie sa mai astept? Incep sa imi pierd rabdarea...sa imi pierd increderea...uneori vreau sa renunt, sa las totul in spate si sa merg mai departe,da' ceva ma tine pe loc...sentimentele nu vor sa dispara....sunt tot acolo unde erau si pana acum..dar incearca sa se ascunda...parca nici ele nu mai au niciun motiv sa isi faca simtita prezenta. As vrea sa treaca timpul ma repede...sa il opresc...as vrea multe lucruri dar momentan totul pare atat de departe si poate si fara rost....a trecut banchetul..nu ai fost aici...a venit bacul iar nu esti aici....oare cand o sa fii?!niciodata nu esti aici cand am mai multa nevoie de tine...pakt!

Bacu' asta..

Prima proba...debutul a fost unul bun..10 la oral la romana.Pana sa intru aveam o mie de emotii..simteam ca nu reusesc sa mai zic nimic,dar multumita dlui profesor care m-a ascultat am reusit sa dau tot ce e mai bun din mine...am reusit sa dem unor persoane ca se poate...Poate asa o sa aiba mai multa incredere in capacitatile mele...Maine sau joi e engleza...aici emotiile sunt din ce in ce mai mari..imi e o frik de mor..sa speram ca o sa fie...tineti-mi pumnii...am nevoie...abia astept sa scap de bac...sa merg a piscina..sa ma distrez...sa vedem ce urmeaza...bafta colegilor mei care inca nu au intrat...sunt alaturi de voi!!!